Almanahul Anticipatia

Almanahul Anticipatia a avut, de la bun inceput, intentia nemarturisita de a umple locul lasat gol de fosta Colectie de Povestiri Stiintifico-Fantastice. Prima editie (1983) apare in vara anului 1982, urmand apoi cu periodicitate de un an pana in vara lui 1989 (editia 1990). Urmeaza totusi o editie 1991 (care fusese in buna parte pregatitita in cursul anului 1989), apoi o pauza de trei ani, dupa care almanahul reintra in periodicitatea sa anuala, cu editia 1993 (din acest moment se renunta la denumirea editiilor cu anul urmator aparitiei pe piata). Ultima aparitie este almanahul 1998.

In istoria Almanahului Anticipatia se pot decela cu usurinta doua perioade: cea comunista (1983-1991) si cea postcomunista (1993 pana in prezent). Paradoxal, cu cateva exceptii (este vorba mai ales de cea mai proasta editie, 1991), cea comunista este mai omogena, almanahul pastrandu-si o structura relativ bine conturata de-a lungul anilor (rubrici constante de stiinta popularizata, de critica si comentarii, de texte autohtone si traduceri, un roman SF). Perioada postcomunista renunta la cateva rubrici (stiinta popularizata si romanul SF), dar impresia generala este de continua cautare a unei formule inca nedescoperite.

Almanahul Anticipatia nu a incercat niciodata cu adevarat o abordare tematica, desi a existat o pseudo-incercare, 1995, axata pe religie, dar in care poza parintelui Tatu in locul pozei lui Ceausescu de pe prima pagina a descalificat-o din start.

Autori romani care au publicat in perioada postcomunista:

• Pavel D. Constantin;
• Silviu Genescu;
• Radu Pavel Gheo;
• Mihail Gramescu;
• Florin Pitea;
• Liviu Radu;
• Don Simon;
• Danut Ungureanu.

Partea de critica este semnata in mod constant de Voicu Bugariu si de Cornel Robu, dar si aceasta este intr-o scadere de interes alarmanta (cum s-a intamplat in cazul articolului „Din nou despre science-fiction si religie“ semnat de Cornel Robu in editia din 1997, care, in ciuda intentiilor mai mult decat ambitioase, nu s-a concretizat decat in 38 de pagini de platitudini si autocontraziceri).

Per total, meritele si minusurile Almanahului Anticipatia sunt aproape identice cu cele ale revistei Anticipatia, dar cu cateva precizari suplimentare. Almanahul Anticipatia a fost axat mai mult pe traduceri decat pe promovarea unei proze autohtone, de care s-a ocupat mai mult revista Anticipatia. Iar pe aceste coordonate, almanhul a dat o adevarata masura a calitatii, majoritatea traducerilor exceland atat in „impresia“ artistica, cat si in cea tehnica.

Almanahul Anticipatia insa a incercat si promovarea unor articole de critica de mari dimensiuni (nepotrivite de altfel spatiului revistei Anticipatia), care uneori au fost mai putin inspirate. De altfel, minusul cel mare consta nu in articolele in sine, ci in sustinearea unor materiale critice ambitioase in absenta unor scrieri autohtone coerente, care sa justifice acest aparat critic. Nu este de altfel intamplator ca o buna parte a articolelor semnate de Voicu Bugariu (care insa si-a pastrat si in almanah concizia aratata in revista) s-a axat pe problemele ridicate de Jurnalul SF.

Un alt minus l-a reprezentat aceeasi orientare politica de stanga care a aparut, mai mult decat transparent, in mai multe editoriale semnate de Ioan Eremia Albescu (de altfel, editia 1998 incearca o schimbare de ton si de atitudine, dar editorialul semnat de Mihnea Columbeanu nu promite foarte multe, in afara schimbarii editorialistului).

Cert este insa ca Almanahul Anticipatia se zbate in continuare sa-si croiasca un viitor. Este o lupta care merita privita in continuare.

Sursa

• Ultimul deceniu - Dictionar SF