Science-fiction
De la {{SITENAME}, un proiect nemira.ro
Science-fiction (sau science fiction) este un gen artistic care are ca temă principală impactul ştiinţei şi tehnologiei asupra societăţii umane şi a fiinţei umane. Termenul science-fiction este împrumutat din limba engleză. Termeni înrudiţi şi folosiţi în România (mai ales în legătură cu literatura): (literatură de) anticipaţie, ficţiune speculativă. Genul science-fiction este diferit de fantastic (sau fantasy) prin aceea că, în general, elementele ficţionale din opera science-fiction caută se respecte un anumit cadru ştiinţific descris sau sugerat de către autor sau, în mod general, opera science fiction face recurs la legile naturii. În mod frecvent opera science-fiction caută să prefigureze viitorul sau diferite variante ale acestuia în anumite condiţii date, dar acest lucru nu este o regulă. Numeroase opere science-fiction au ca zonă temporală de desfăşurare (în afară de viitor) atât trecutul cât şi prezentul. Opera science-fiction poate fi localizată atât pe Pământ cât şi în spaţiul cosmic sau pe alte planete.
Cuprins |
Definiţii
Definirea genului science-fiction este dificilă, în acest moment neexistând un consens sau o definiţie universal acceptată.. Acest lucru poate fi parţial explicat prin aceea că genul science-fiction are numeroase subgenuri. De aceea există o serie de definiţii enunţate în decursul timpului. Astfel, Hugo Gernsback spunea în 1926: prin science fiction înţeleg acel tip de povestiri scrise de Jules Verne, H. G. Wells şi Edgar Allan Poe: ficţiuni fermecătoare amestecate cu elemente ştiinţifice şi viziuni profetice... . În 1952 Theodore Sturgeon era de părere că: o povestire science-fiction bună este despre fiinţele umane cu problemele lor omeneşti şi cu rezolvările lor omeneşti, rezolvări care nu ar fi fost posibile fără aportul ştiinţei. Pe de altă parte, Isaac Asimov declara în 1990 că: Hard science-fiction înseamnă acele povestiri care prezintă cunoştiinţe ştiinţifice autentice de care depind nemijlocit desfăşurarea intrigii şi rezolvarea ei.
Istorie
Genul science-fiction are rădăcini în mitologie şi în antichitate. Astfel, Lucian din Samosata este considerat un precursor al genului. El a scris în secolul II Adevărata istorie, text în care este descrisă pentru prima dată o călătorie în spaţiul cosmic, întâlnirea cu forme de viaţă extraterestre, dar şi relaţiile dintre diferitele lumi din cosmos. Lucrarea a fost concepută ca o satiră la adresa societăţii contemporane autorului.
Unele basme din 1001 de nopţi pot fi încadrate, de asemenea, în categoria de texte precursoare science-fiction-ului. Astfel, covorul zburător prefigurează antigravitaţia, o serie de simulacre întruchipează automate sau roboţi avant la lettre.
Alţi precursori remarcabili au fost: Jonathan Swift (Călătoriile lui Guliver), Voltaire (Micromégas), Johannes Kepler (Somnium), Ludvig Holberg (Nicolai Klimii iter subterraneum).
Unul dintre primele romane science-fiction poate fi considerat Frankenstein de Mary W. Shelly, roman scris la începutul secolului XIX. Elementele care ţin de ştiinţă sunt clar reliefate, Victor Frankenstein fiind chiar un savant al timpului său. Acesta încearcă de creeze viaţă ex nihilo, doar prin puterea ştiinţei, mai precis a electricităţii care începea să se facă simţită în mediile culte ale vremii.
Tot în prima jumătate a secolului XIX, Edgar Allan Poe a povestit o călătorie spre Lună în Farsa cu balonul iar în Aventurile lui Gordon Pim a descris o insulă necunoscută şi stranie aflată undeva spre Polul Sud şi locuită de un misterios trib de negri care se arată înspăimântaţi de orice obiect care are culoarea albă.
Odată cu Jules Verne şi H. G. Wells, genul science-fiction cunoaşte o dezvoltare accelerată, an după an apărând din ce în ce mai mulţi autori. La începutul secolului XX acest gen era deja popular şi începea să se diversifice în subgenuri, pe măsură ce noi teme erau descoperite, explorate şi exploatate literar.
Subgenuri
- Hard science-fiction. Este considerat trunchiul principal al genului. Se caracterizează printr-o atenţie aparte acordată detaliilor ştiinţifice, descrierilor de lumi noi sau ale tehnologiilor viitoare. O serie de invenţii ştiinţifice au fost descrise mai întâi în opere din acest subgen: spre exemplu sateliţii geostaţionari au fost descrişi de către Arthur C. Clarke. Printre autorii reprezentativi ai acestui subgen, în afară de Arthur C. Clarke amintit deja, se află: Isaac Asimov, Larry Niven, Gregory Benford şa.
- Soft science-fiction (cunoscut şi sub numele de science-ficion social). Spre deosebire de subgenul hard care face apel la ştiinţele cantitative (fizică, chimie, astronomie etc), acest subgen recurge la ştiinţele sociale, la psihologie, ştiinţe politice, sociologie şi antropologie. În acest subgen au evoluat scriitori ca: Ursula K. Le Guin, Philip K. Dick, Ray Bradbury, fraţii Strugaţki, George Orwell şa.
- Cyberpunk este un subgen care a evoluat puternic în anii '80 ai secolului XX. Denumirea genului vine de la două cuvinte din limba engleză: Cybernetics (cibernetică) şi punk (în argou desemnând o persoană care este adeptă a unui curent cultural care neagă fundamentul culturii oficiale). Cadrul temporal folosit în acest subgen este de regulă viitorul imediat în care tehnologia informaţiei a luat un avânt considerabil. Ca mesaj, cyberpunk-ul se face purtătorul de cuvânt al celor care neagă structura societăţii sau care luptă împotriva ei. Opera cyberpunk propune de obicei un antierou care folosindu-se cu abilitate de tehnologia informaţiei reuşeşte să lupte împotriva unei întregi societăţi. Unul dintre fondatorii subgenului este considerat William Gibson. Alţi autori care au produs opere cyberpunk sunt: Bruce Sterling, Neal Stephenson şi Pat Cardigan. Acest subgen a cunoscut o dezvoltare puternică şi în România în anii '90 ai secolului trecut. Dintre autorii români de cyberpunk s-au remarcat: Florin Pîtea şi Sebastian A. Corn.
- Călătoria în timp. Principala caracteristică a subgenului este aceea că intriga poate avea mai multe paliere temporale, eroii operei având abilitatea de a călători în diferite perioade de timp. Prototipul acestui subgen poate fi considerat romanul Un Yankeu la curtea regelui Arthur scris de Mark Twain. Alt roman celebru care a consacrat călătoria în timp ca subgen este Maşina timpului de George Herbert Wells. Dintre scriitorii români care au abordat acest subgen s-a remarcat Vladimir Colin.
- Istoria alternativă. Operele acestui gen descriu lumi care ar fi putut exista dacă anumite condiţii istorice ar fi fost îndeplinite. Un exemplu de roman care abordează această temă este Omul din castelul înalt al lui Philip K. Dick. Unul dintre autorii proemineţi ai acestui subgen este Harry Turtledove. În România, în acest subgen, s-a remarcat scriitorul Liviu Radu cu volumul Constanţa 1919.
- Space opera. Operele de acest gen işi dezvoltă intriga pe alte lumi decât Pământul, de regulă la distanţe mari. Călătoriile spaţiale reprezintă o condiţie esenţială iar acţiunea este eroică, cu accente de epopee. Ca exemplu poate sluji ciclul de trei romane Pandora's Star sau seria de novelizări Războiul stelelor. Deseori space opera foloseşte elemente din hard science-fiction.
- Alte subgenuri: catstrofic, militar, horror.
Fandom
Comunitatea fanilor acestui gen se numeşte fandom. În România, înainte de 1989, fandomul se prezenta oarecum unitar: majoritatea fanilor activau în cenacluri sau cluburi de science fiction. Anula se organizau convenţii ale fanilor denumite RomCon şi la care participau sute de scriitori şi fani. După 1989, datorită lipsei de fonduri, convenţiile au devenit din ce în ce mai rare. În ultimii ani, în România, nu a mai fost organizată nici o convenţie science fiction. În afară de convenţiile naţionale se organizează periodic şi întruniri locale, cum ar fi: Zilele Helion, Zilele Quasar, Zilele Dan Merişca etc.
Activismul science-fiction din România este, deocamdată, slab dezvoltat. La nivel naţional s-au făcut remarcaţi Cornel Secu (Clubul Helion – Timişoara), Cristian Tamaş (recent prin cenaclul ProspectArt - Bucureşti), Michael Haulică şi Ştefan Ghidoveanu (ultimii doi aproape exclusiv în massmedia).
